duminică, 17 mai 2009

Librarii, Editorii si Cumparatorii




Ai carte, ai parte. N-ai carte, n-ai parte. – spune un vechi proverb romanesc.

În urmã cu cca 7-8 ani, am vizitat pentru prima oarã Viena. Atunci, am putut sã vãd ce înseamnã sã fii o adevãratã capitalã culturalã… Cine a fost şi a intrat într-o librãrie din Viena înţelege ce spun! Nu mai vorbesc cã în scurta mea vizitã, în doar câteva ore de preumblat prin centrul oraşului la pas, am vãzut peste cinci librãrii de carte (şi nu amestecãturã precum la noi!). În douã… am şi intrat! Una din ele… se întindea pe douã etaje. Douã etaje de rafturi cu cãrţi aranjate frumos pe domenii.
Tot în aceeaşi perioadã, am fost şi în Italia. Dacã în Viena (în scurta mea vizitã!) am vãzut peste cinci librãrii (doar în centru!), nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre oraşele italiene vizitate de mine, cum ar fi: Roma, Pisa, Bologna, Modena, Florenţa si Veneţia. Aici a trebuit sã-mi lungesc ochii în cãutarea unei librãrii!
Am vãzut câteva.
Doar cã… între librãriile vieneze şi librãriile italieneşti era o deosebire…, cam ca între o carte “legatã” în ediţie Princeps şi una editatã pe hârtie de ziar! În plus, dacã în Viena în patru-cinci ore de vizitat am vãzut cinci librãrii de carte, în Italia am vãzut cinci librãrii in şase oraşe!

Noi… suntem undeva la mijloc! Suntem prea sãraci pentru a fi “ancoraţi” de culturã precum austriecii (spun despre ei, doar pentru cã am vãzut ce se întâmplã în oraşele lor), însã cu mult peste alte popoare.

Cunosc toate spaţiile de vânzare de la noi din ţarã, am cunoscut toţi “vânzãtorii” de carte şi librarii din Romania.

“Vânzãtori de carte” – tot românu’ dornic de caştig imediat care a “simţit” avântul sindromului Sandra Brown.
Am cunoscut şi librari de la care aveai ce invãţa, oameni cu care puteai sta o zi întreagã de vorbã şi nu te plictiseai. Orice întâlnire cu ei era un prilej de încântare spiritualã şi culturalã. Oameni care nu numai cã “trãiau” din carte ci şi pentru carte.

“În faţa unor cărţi câte unul se întreabă: "Oare cine le va citi?" În faţa unor persoane câte unul se întreabă: "Oare ăsta ce citeşte?". Ceea ce-i important, însă, este că se întâlnesc oameni şi cărţi.” – Andre Gide

Au existat şi câţiva care s-au încãpãţânat sã investeascã în amenajarea la anumite standarde a librãriilor. Sunt oameni care au dovedit cã se poate. Cu un management bun, cu o anumitã “parte de înţelegere” din partea editorilor, câţiva au reuşit sã-şi facã câte un “lanţ de librãrii”. Dacã aş face o paralelã între cumpãrãtorul anilor ’90, care dãdea banii pe nimicuri turceşti sau chinezeşti de proastã calitate şi cumpãrãtorul de dupã 2000 care de bine-de rãu, a învãţat cã “este mai ieftin sã-ţi cumperi un lucru scump”, la fel s-a întâmplat şi în cazul culturii scrise.

“O carte prost legatã, am scuturat-o puţin şi ideile au început sã se împrãştie”. – Valeriu Butulescu (1953)

Vremea anilor ’90 a însemnat o “foame avidã de citit”, chiar dacã multe din titlurile editate în acei ani de pionierat ale editurilor particulare din Romania erau de calitate îndoielnicã (atât din punct de vedere al traducerii, al greşelilor gramaticale întâlnite pe tot cuprinsul cãrţii, pânã la aspectul coperţii ori al tiparului).

“Cultura a fost avantajată mai cu seamă de cărţile care n-au adus succes editorilor.” – Thomas Fuller

Dupã 2000…, lucrurile au început sã se schimbe şi în lumea cãrţii. Au început sã aparã titluri din ce în ce mai bune, calitatea şi aspectul cãrţii s-a schimbat în bine. Partea proastã în vânzarea de carte din punctul de vedere al editorilor, este cã încã se “distribuie” cartea în librãrii cu “plata la vânzare”. Nu încerc sã iau partea editurilor, însã librarii şi-au micşorat riscurile cât au putut de mult. Au avut pretenţia la un rabat comercial din ce în ce mai mare, de la un an la altul, în schimb au dorit marfã în continuare în regim de consignaţie.

“Poartã haina veche şi cumpãrã cartea nouã” – Ambrose Bierce (1842-1914)

Singura problemã, a fost, este şi va fi cumpãrãtorul! Cumpãrãtor care poate fi “educat”, însã… din pãcate pentru marea masã de cititori români, nu dispune de “fondurile necesare” achiziţiei de “hranã pentru suflet”. Astfel, s-a ajuns în situaţia în care mulţi dintre librari sã vândã cartea în rate.

“…cãci nu este alta şi mai frumoasã şi mai cu folos în toatã viaţa omului zãbava decât cetitul cãrţilor.” – Miron Costin (1633-1691)

Cel mai trist însã…, a fost momentul în care au apãrut “hoţii la cravatã”. Persoane care toatã viaţa au îndrãgit cartea, care au citit foarte mult de-a lungul vieţii, dar care ajunşi la pensie au constatat cã nu-şi mai permit sã-şi cumpere nici mãcar o carte pe lunã. Alţii, deoarece nu aveau “curajul” sã fure, veneau în librãrie, citeau câteva pagini, apoi cumpãrau douã coli de hârtie de scris ori o felicitare pentru a nu supãra librarul, şi a-l lãsa şi a doua zi sã vinã la lecturã.

“Nu conteazã câte cãrţi ai, ci dacã acestea sunt bune sau nu”.- Seneca (4i.Hr-65d.Hr)

Prin ’99, în faţa depozitului editurii, se opreşte un jeep ultimul model. Din el, se dã jos un personaj. A intrat şi a cerut: Vreau câte o bucatã din tot ce aveţi pe stoc! Mã uit la el, încerc sã pricep ce doreşte domnul, Î-l întreb: Ce anume doriţi? Vã place filosofia, doriţi SF-uri, doriţi dicţionare tematice sau poate romane istorice…? La care el îmi rãspunde: Domnule, ce nu înţelegi? Vreau câte o bucatã din tot ce aveţi pe stoc! Mi-am fãcut o bibliotecã noua, îmi plac cãrţile editate de voi, şi am de umplut cam trei metri de rafturi! Atunci am vândut prima datã carte la metru!În acei ani, “dãdea bine” sã ai în bibliotecã: Enciclopedia Britanicã, Taschen-uri arhitecturale, Ţuţea, Culianu, Iorga, Blaga, Densuşianu, Motru, Vianu (puteţi sã mai adãugaţi, dacã în grabã am omis pe cineva). Câţi dintre cei ce aveau în bibliotecã le şi deschideau? Câţi le şi citeau? Mai era şi nevoie? Intrau oamenii-n casa lor, vedeau rafturile pline…, şi ce ziceau… Bãi, dar ce bãiat deştept este şi ãsta…! Uite la el ce cãrţi citeşte!

Unui "erudit" - Paul Constantin

Şi-a cumpărat mii de volume,
Dorindu–se un mare erudit,
Şi încă-ar vrea să mai adune,
Dar până azi o carte n–a citit.

“Nu întotdeauna înţelepciunea unui om este direct proporţionalã cu volumul bibliotecii sale.” – Valentin Butulescu

Am urmãrit “fenomenul carte” chiar dacã am “ieşit” din aceasta piaţã de ceva ani. Lucrurile se schimbã în bine de la an la an. Au început sã se cumpere din ce în ce mai multe cãrţi, semn al avântului economic al României. Nu ştiu acum ce se va întampla dupã începutul recensiunii economice. Intru şi astãzi cu plãcere în librãrii atunci când am timp, sunt nelipsit din târgurile de carte.

Fluturi..., Fluturi...




Plouã cu soare,
Nimica nu vãd acuma în zare.
Decât soare şi ploi,
Oameni trecând grãbiţi prin noroi.
Aburul pãmântului
Lunecând pe calea gândului.
Figuri întristate
Privind la ploaia ce bate
Necontenit!
Eu stau şi privesc la chipul tãu împietrit.
Speranţe deşarte,
Iubiri sfãrâmate,
Nori şi ploi,
Doar o iubire pentru amândoi.
Picãturi ce-ţi şiroiesc pe trup,
Nu vãd decât un corp lipsit de conţinut.
Poteci îngustate,
Ce gându-ţi abate,
Mintea ce-ţi zboarã spre alte ţinuturi.
Speranţe deşarte cu stoluri de fluturi.

sâmbătă, 21 februarie 2009

"Romanica noastra"




Mult ii dulce si frumoasa... Romanica noastra!

Dar ii plina de puturosi, mincinosi, lenesi, hoti, delasatori si alte asemenea lor!
Vorba ceea...: Frumoasa tara avem, pacat ca-i locuita!

Ca nu stim sa ne promovam tara..., o stie toata lumea!

Mergi prin strainataturi, si te anunta inainte cu 10 Km ca in nu's ce localitate uitata de lume e o "piatra". E drept ca "piatra aia" e ramasa dintr-un fost castel de pe la 1400... Dar este tot ce a ramas! Asa ca... "piatra aia" este anuntata cu "surle si trambite"!
Noi inca mai avem castele dar... cine-ar trebui sa stie de ele? Turistii? Pai... ce sa caute ei la noi? Avem peisaje... cum nu au multe tari! Ei si ce! Le pastram "naturale" pentru noi! Asta-nseamna ca tot "romanul dobitoc" se poate plimba in voie, isi poate aseza cortul, poate face un gratar, poate bea o bere, iar apoi poate pleca "linistit" spre casa! Ce conteaza ca in spatele lui lasa munti de gunoi!
Deh! Pastreaza salbaticia locului!

Avem Delta!
Unde mai gasesti liniste, relaxare si placerea de a-ti "incarca bateriile" la un loc? Pai... in delta-ar spune unii. Ce-i mai frumos decat sa-ti pui cortul in inima deltei, sa gatesti la pirostrii, sa te trezesti "de cu noaptea" pentru a pleca la peste... Poate doar... muntii de PET-uri plutitoare! Ca doar ele..., au inceput sa faca parte din peisaj. Plutesc pe Dunare pe langa multe alte gunoaie aduse de la intrarea in tara.

Avem capitala - Bucuresti!
Ce daca-i atestata de la ...? Ce daca are "inca" foarte multe obiective turistice?
Avem noi "punct de informare turistica"? Unul macar! N-avem! Pai... la ce ne ajuta? "Strainul" daca vine, vrea sa vada "Casa Poporului"! Pai... altceva nici nu cred ca vrea sa vada! Decat un monument de trista amintire!
Alte adevarate monumente... le tinem doar pentru cunostinta noastra! A Bucurestenilor!
Parte din ei!

Avem...
Avem...

Uite-asa ne mandrim peste tot ca avem! Si ce daca? Daca nu stim sa punem in valoare! Dar ne suparam pe bulgari! Si spunem despre ei ca-s gradinari cu capu' mare! Dar... ei stiu sa-si promoveze turismul! Si uite-asa pleaca tot romanu' la mare la bulgari!

Avem...
Avem..., pe dracu!

Avem prostie-n cap, avem "conducatorii" pe care-i meritam, avem...

Mai... ce bogati suntem!

"Muntii nostrii aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta!"
Cata dreptate!


Acum avem un ministru al turismului...
Hmmm...
O avem pe Elena Udrea! Ce legatura are domnia sa cu ministerul cu pricina...?
Pai... trebuie sa aiba?
Nope!
Totusi, domnia sa s-a lansat in cateva programe de relansare a turismului romanesc! Daca este sa ne luam dupa ce tot spune in numeroasele aparitii televizate..., pan' la sfarsitul mandatului, va "resuscita" turismul romanesc!

Pe banii cui?

Ai nostri! Ai contribuabililor!

In purul spirit romanesc..., si din "experientele" anterioare..., nu pot afirma decat...

OPORTUNISTI!

Firmele familiei domniei sale au tot fost implicate in diverse scandaluri. Ba pe la cu'n fost restaurant prezidential, ba cu cate un bulevard asfaltat cum nu se poate mai prost, ba cu cate-o portiune de autostrada, ba cu cateva parcari bucurestene concesionate pe... degeaba de la primarie... (Stie Don' Presedinte cum!), ba cu cate o licitatie castigata... doar prietenii stiu de ce!
Mandatul este doar la inceput! Promisiuni..., am mai auzit noi! Lucruri concrete... Mai vedem!
Pan' la final, o sa vedem si in cate scandaluri fara finalitate va intra.

(Cu ceva ani in urma, in urma unor presiuni facute din occident, undeva la margine de Bucuresti, s-a inceput modificarea unei foste unitati militare in penitenciar pentru cazurile de coruptie. Lucrarile au fost sistate. De ce? Simplu! Romania nu are corupti! Auzi de tot felul de contracte dubioase, vezi la televizor, auzi la posturile de radio si citesti in presa de cutare ca a fost prins, de altul ca-i in ancheta, de altu' ca a fost inregistrat, de altul ca... Cati au fost prinsi? Cati au fost judecati? Cati au fost inchisi? Hmmm...)

D-aia-i frumoasa Romanica noastra!

Eu




Gand nebun...

Cate-o dat'..., ma apuca asa cate-un gand...
...si gandesc...
Gandesc... deci exist!

... sunt mort dupa muzica!

Imi place si..., imi place si... Imi place muzica!

Dar, in mod special dupa:









...asa m-as vedea la batranete


Imi place sa citesc!

Printre cartile copilariei mele, s-au numarat titluri precum Rob Roy, Robin Hood...
Am crescut, dar mare parte din cartile pe care le citesc au o legatura cu acele timpuri si acele locuri...
In general citesc foarte mult... romane istorice.
Am spus-o dintotdeauna... Nu mi-am dorit sa vad alte tari.
Am afirmat... Atata timp cat eu nu mi-am vazut tara mea, nu am nevoie sa vad alta!

Voi pleca din tara atunci cand voi putea face comparatii intre frumusetile locurilor de pe la noi si ale altor tari...
Asa a fost!
Am plecat prima oara din tara, dupa ce batusem tara-n lung si-n lat!
Apoi am spus...
Daca-mi doresc cu ardoare sa vad anumite locuri...
Singurele locuri unde as vrea sa merg ar fi: Irlanda si Scotia.
Pana acum, nu am ajuns! Dar... va veni si vremea cand...

De ce oare am asa drag de o anumita zona a lumii, de anumite vremuri ale acestor locuri, de scriitorii, de muzica, de...?
De legat... nu ma leaga nimic de aceasta lume. Nu's de-un neam cu mine, distanta care separa aceasta tara de cele unde-mi doresc sa ajung si care ma fascineaza este destul de mare...

Hmmm... Tre' sa aprofundez problema!

Prietenia





In urma unor patanii, stam si ma gandeam ca un "idealist" ce sunt...

Oare pana unde poate merge prietenia?
Ce inseamna ea?
Ce dovezi ne sunt necesare pentru a spune despre cineva ca ne este prieten?...
Prietenia cunoaste limite? Din prea multa prietenie si prea multa dorinta de a-l ajuta pe prietenul nostru, nu putem cadea intr-o alta extrema? Agasarea ori mai stiu eu ce alt sentiment?...

O "buna prietena" a unei cunostinte de sex opus, din "prea multa" prietenie, a ajuns sa-i "canalizeze" viata ori sa-i impuna sa traiasca dupa propriile ei dorinte.
Inteleg!
A fost aproape de ea in momentele grele ale vietii, a ajutat-o sa treaca peste perioadele de cumpana. Dar de aici si pana la a-i "comenta" deciziile sau la incercarea de a-i canaliza viata dupa principiile ei... E cale lunga! Sincer pentru mine a devenit deranjant.
A devenit deranjant sa stau si sa o ascult, sa stau si sa vad cum incearca mai pe fata, mai "prin dos" sa-si impuna propriile ei puncte de vedere!!!! Am incercat (...si cred ca am si reusit!) ca in viata mea sa nu existe prieteni de acest gen! De ce? Simplu! Pentru ca pentru mine acesti oameni sunt... Pseudo-prieteni!
In opinia mea fiecare om are dreptul la "propriile greseli"...

Se spune ca in viata pana nu te lovesti de pragul de jos nu-l vezi pe cel de sus! Sunt singurul care dicteaza deciziile pe care le iau in ceea ce priveste viata mea.
Sa fie un defect de-al meu? Eu nu cred! Pe cand aveam doar 14 ani tatal meu *(D-zeu sa-l odihneasca acolo unde este acum... ...), mi-a spus ca din acel moment deciziile imi apartin. Sa nu ajung odata sa-i reprosez lui ca am luat o decizie care nu-mi apartinea, am facut ca el, si nu a iesit bine!
Sa gresesc si sa invat din greselile mele! Si sa nu mai fac altadata aceeasi gresala!
Ca atunci se numeste... Prostie! In opinia mea prieten este acela care te ajuta cand ai nevoie, care-ti da un sfat ori iti spune cum vede el rezolvarea la problema ce te framanta... Dar, in nici un caz nu-ti impune ce sa faci, sau cum sa faci! In general, nu cred ca poate fi posibil sa fii prieten cu cineva fata de care nu te leaga ceva orientari comune, mentalitati, gen de viata...

Daca putem spune ca dragostea-i oarba, nu acelasi lucru se intampla cu prietenia...

De aceea ne trezim la 40 sau 50 de ani ca avem foarte multe cunostinte dar mult mai putini prieteni! Poate 2, sau poate 3, in cel mai bun caz poate 5 sau 6. Restul... amici sau cunostinte!

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

(Dez)Echilibru in natura





In urma cu multi ani, Bucurestiul (si nu era singurul oras!) era invadat de haite de caini. Mare parte din ei venisera la oras odata cu izgonirea din satele demolate de regimul de trista amintire ce a construit apartamente intr-un an cat au facut ceilalti in 10...
Saracele dobitoace, au incercat sa-si gaseasca cate-un locsor caldut unde lumea sa le dea de mancare, iar ei sa faca ceea ce stiau mai bine.
Sa-si apere teritoriul!
Numai ca... dobitoacele nu se duceau la vreun serviciu de Planing familiar si, precum poporul chinez se inmulteau pe zi ce trecea. Astfel ca intr-un tarziu au ajuns sa umble-n haita. Daca ajungeam tarziu in noapte acasa, de la metrou si pana la blocul meu trebuia sa trec de cel putin 5 haite de caini, care nu facea altceva decat ceea ce stiau mai bine... Sa-si apere teritoriul si stapanii (cei ce le dadeau de mancare). Cu momele, cu giugele... ajungeam acasa teafar. Datorita firii mele si a cunostintelor mele despre asemenea dobitoace, am scapat fara a fi muscat.
Numai ca... multi au fost cei muscati ori "bagati in sperieti". Intr-o zi, o minte luminata si sclipitoare, a gasit solutia de a scapa orasul de caini. I-a dus in adaposturi, i-a tinut acolo vreme de 2 saptamani si daca n-a venit nimeni sa-i ia... i-a trimis la moarte. Drept este ca... Fie c-am vrut, fie ca n-am dorit acest lucru, Bucurestiul a cam scapat de caini. Poti merge linistit pe strada, fie ca-i zi, fie ca-i noapte...
Toata istoria s-ar fi terminat aici doar ca...

Elimini ceva si nu faci altceva decat sa inmultesti... altceva!

Astea sunt regulile in natura... Acum locul cainilor a fost luat de pisici... Iar pisicile, au cateva cicluri bune de inmultit pe an. Drept pentru care o pisica poate fata de ... ori pe an! Rezulta X feline! Progresia continua...! Problema este ca... pisicile nu le poti prinde precum cainii... Si ce placere mai mare decat in perioada cand ele intra-n calduri si te trezesc din somn cu miorlaitul lor!
Sa zicem ca...
O sa scapam si de pisici intr-o buna zi!
Din acea zi...
Va porni progresia altora...

Atunci va porni asediul SOBOLANILOR!

De ce oare in alte tari nu vezi in orase nici caini, nici pisici, nici soareci, nici...?


D'ale lu' Popa's

Rebel 1







Mic copil zice lumea c-am fost linistit... Nu mici batai, nu iesit in evidenta, nu...
Am inceput sa ma schimb odata cu intrarea la liceu. Se intampla prin '82! Odata cu trecerea de la invatamantul gimnazial la cel liceal... Obisnuit cu profii' din generala pe care-i cunosteam foarte bine si cu care aveam relatii bune dat fiind faptul ca ii urmam sorei mele ce era cu 2 ani mai mare, m-am trezit intr-un colectiv nou si cu o multime de dascali mai mult sau mai putin simpatici. Cum eram la varsta "afirmarii" personalitatii... am inceput sa ma dau... cocos!
Cu alte cuvinte primii pasi catre cel ce aveam sa devin (in fapte si gandire!) au fost facuti in primii ani de liceu.

REBEL

Mi-am facut "ucenicia" prin PMT. Pentru cei ce nu stiu ce-nseamna ori care nu au auzit de asa ceva: Poezia Muzicii Tinere-Florian Pittis. Spectacol ce amesteca cu succes muzica celor de la Beatles cu tot ceea ce insemna muzica rock (inceputurile ei!) si cu poezie. Mi-aduc aminte cu nostalgie de spectacolele de la Bulandra. Nu mai stiu de cate ori am vizionat acest spectacol. De 20 de ori..., poate de 30, poate de 40... Ce mai conteaza? Oricum stiam tot spectacolul pe de rost! Dupa spectacol, de cele mai multe ori incheiam seara ... la terasa Lido. Stam acolo la bere in gasca, vorbeam despre spectacol, despre viata noastra cea plina de "cacat".
Normal... si stilul meu de imbracat te ducea cu gandul la rockeri. Veste cu tot felul de "inscrisuri" si tot felul de accesorii...
La liceu eram deja un "inadaptat".
Au fost de ajuns cateva fapte de "rebeliune" ale mele pentru a ajunge la "panoul de onoare"! Cateva fapte plus o excursie la munte cu profu' de mate'! Toate acestea adunate la un loc si "colac peste pupaza" la ultimul cenaclu Flacara tinut pe stadionul Progresu am fost "ridicat" de Secu' pentru ca purtam... cercel! Cert este ca poza mea a aparut la Ministerul invatamantului... cu titulatura...:
Seful punkistilor din sectorul 3!
Cred ca asta... a fost prima functie a mea! Nu vreau sa va spun cam ce s-a intamplat in clasa a 9-a... Cert este ca... cum-necum, am intrat in clasa a 10-a! Mi-am continuat modul de viata si comportament in mod normal (ca doar eram un Rebel!). Numai ca... ajuns in trimestrul 2, am constat ca... este mai bine pentru mine daca dispar din acel liceu. Daca mai ramaneam, riscam sa nu termin nici macar 10 clase! Dintr-un liceu unde erau la loc de cinste... invatatura, muzica de buna calitate, elevii mai mult sau mai putini eminenti, am ajuns intr-un liceu unde nu cartea era la loc de cinste ci...
Scoala vietii!
Dar despre asta... intr-un alt episod!

Amintiri din viata de Rebel a lu' Popa's

Rebel 2




...cum necum am reusit sa trec prin "scoala vietii", am invatat sa ma descurc in viata sau cum sa fac si sa desfac lucrurile'n patru! Fiind un liceu in care nu prea erau "agreati" ciudatii de genul meu, a trebuit sa ma adaptez la situatia noua in care eram.
Rebel insa... tot am ramas.
Sa ne-ntelegem!
Cand spun Rebel ma refer la acea parte din mine care era impotriva sistemului, care nu vroia sa faca ceva numai pentru ca asa era bine, care nu se imbraca cu ceva doar pentru ca se purta! Pentru mine a fi Rebel inseamna un stil de viata!



Am purtat cercel in ureche pana cand... au inceput sa poarte toate "ciorile".
Pardon! Ma scuzati! Rommii! Vai mama lor!
Pe scena... am purtat lucruri viu colorate!
Pana si nevasta mi-am luat-o din spirit de fronda! Putea sa-mi spuna oricine-orice! Daca mie-mi placea... ce mai conta! Pana si ofiterul starii civile in urma unor discutii in contradictoriu avute la inaintarea actelor m-a intrebat daca m-am gandit bine!.... Ca a fost bine sau rau, mi-am dat seama.
Numa' ca... dupa ceva ani, Sunt "principialist"!
Adeca... am "printzipii"!
Ma calauzesc prin viata dupa anumite principii si valori... Nu ma dezic de ele! Poate uneori am gresit, poate uneori am avut de castigat! Dar... decat sa ma vad a fi o figura stearsa, un personaj sumbru, mai bine ies cu ceva in evidenta!
Mai bine ma remarc! C'asa-s eu! 's al draq!
Acum 6 ani am descoperit Rebelle. Am gasit la ei si gasesc in continuare lucruri care mi se potrivesc! Drept pentru care ma imbrac si ma incalt de la ei! Si... le raman fidel atata timp cat vor aduce acelasi gen de haine si incaltaminte!

D'ale lu' Popa's

Clipe din viata!




"Tu esti trecator,numai ce lasi in urma ta dureaza..."

Sa fie reclama,adevar,filosofia vietii ori doar vorbe-n vant?


Pai... asta-i filosofia vietii, si nu doar vorbe-n vant!
Acesta-i un mare adevar! Eu pentru asta "cant"!
Totu-i trecator! Chiar de-i reclama sau un gand...
Dar de ceva ramane dupa tine...
Altul va sta la rand!
Acum pot vede' totu'n roz, si vesel eu sa fiu,
Pentru ca mai apoi, sa fie totul cenusiu!
De este rau sau bine, ce-am ales in viata...
Puteti veni la mine!...
Poate... Chiar si pentru o povata!


In clipa asta nu stiu decat ca intr-o clipa totul se poate schimba...pentru ce naiba sa ma mai framant?


D'ale lu Popa's

Grea-ncercare...





I-aca-ntr-un sfarsit de an,
Constat-am ca n-am nici un ban!
Casnicia ajunsese la final
Era doar Iad, si nu mai era Bal!
Pe femeie-am anuntat
Ca-ntr-o zi voi fi plecat!
Ca-mi iau lucrurile din casa,
Eu o las! Si plec la alta masa…
N-au trecut nici 2 luni
Si-am plecat, dupa 8 ani buni.
8 ani buni, ca implinire
Nu ca trai si insotire!

Dup-un an si jumatate,
S-a spart buba!, si-am aflat
Cum ca doamna s-a dedat
La atare stil de viata
Si nu accepta nici povata!
Fiindca doamnei i-a placut,
Sa traiasca cum a vrut.
Sa-si petreaca timpu-n casa
Langa o sticla! Si-o pedeapsa!
Toata ziua sta la masa
Cu-n pahar de sticla groasa.
Trecea timpul, nu gandea,
Nu gandea ori nu-I pasa
Ca o fata o parasea!
Alegea sa plece dara
Sa n-o vada! Sa n-o doara!
Cum sa stai in asa casa,
Si sa vezi sticle pe masa?

Acum doar o fata ea mai are
Pan’ s-o satura si ea,
De asa nerusinare!
De-asa trai, de-asa purtare,
Cine s-o indrume-n viata
Un wisky mare cu gheata?
Ce sa-nvete-n asa casa
Cu o mama ce-si pierde timpul
Doar cu berea sau cu vinul?


D-ale lu’ Popa’s

Ce intrebare...




Odata… Demult,
In vremuri ce au trecut
In vremuri de basme,
Cu Printi si Zane bune,
In vremuri reci,
Cu balauri si regi,
Traia o fata bogata
Si cu o inima foarte curata.
De multi cautata era,
Caci ea
Purtari alese avea.

Multi fura,
Cei ce trecura
Poarta regatului
Cu speranta
Insuratului.

Dar… Vai!
Nu-i destula vointa
Daca in suflet
Nu ai credinta.
'Geaba unii au avut putere
Daca ofereau numai durere.
Geaba mintea le era ascutita
Daca ea era mintita.
Unii erau frumosi,
Altii…, mai putin bengosi.
Unii erau frumosi ca dracul
De-i vedea... fugea si Necuratul!

Si cum vremea trecea,
Si ea nu se mai marita,
Ce se gandira
Si se opintira
Ai sai bravi osteni.
Sa-i puna la grea incercare
Pe ce-i ce-o dorira
Pan’ se opintira
La ce era mai greu de tras
Strigat-au toti intr-un glas.
Asa grea reduta de cucerit
Sa iubesti si sa fii iubit!

Numai ca aparu unul mai de soi,
Chiar de era tavalit el prin noroi
‘nalt si sprinten el era!
Vai! Si ce mai privire avea…
Frumos la trup si chip
Nimic nu am, nimic sa zic!

La grele cazne el a fost pus
Pe toate insa le-a trecut supus.
Atunci tanara domnita
Ii spuse ca-si dorea
De la cel ce o placea
De la cel ce-si punea capul in joc
Sa vada…
O avea noroc?
Si uite-asa se invoira,
Mari intelepti se sfatuira
Ca daca el norocul va gasi
Pe data mireasa ea va fi!
Dar vai! Ce grea-ncercare
Gasi-va el norocul oare?
Unde sa caute el norocul
Pentru a-si afla sorocul?

...

Ce credeti voi
E ca-n povesti cu zane?
Trecut-a el de ultima-ncercare?
Ori el capul si-a pierdut
Fiindca raspunsul n-a stiut?...


D-ale lu’ Popa’s