miercuri, 29 septembrie 2010

Penitența


Era prin ’88

 Terminasem liceul de doi ani. Imediat dupã terminarea liceului, am reușit sã mã angajez într-una din marile uzine bucureștene. Atunci existau! Din uzina unde-mi practicam meseria, plecau cel puțin de trei ori pe sãptãmanã TIR-uri încãrcate cãtre Anglia. Atunci se putea, produsele românești aveau cãutare! Prin primãvara anului ’88, deși mai “aveam” de stat în rândurile UTC-ului fãrã probleme pânã la 30 de ani (vârsta limitã pentru acea structurã de partid foarte blamatã în zilele de astãzi), am decis sã mã alãtur organizației mamã. Pe scurt… PCR. Dupã semnarea cererii de adeziune și cca trei luni de așteptare, am fost invitat sã particip la ședința de partid din cadrul organizației pe secție, din care urma sã fac parte, ședințã în cadrul cãreia s-a discutat accederea mea în partid. Odatã primit acceptul organizației, urmãtoarea întâlnire am avut-o cu biroul politic pe intreprindere, loc unde a mai urmat o serie de întrebãri referitoare la dorința mea de a mã alãtura partidului la o vârsta destul de fragedã. Motivele care au stat la baza deciziei mele de a mã alãtura partidului, nu mai au nici o valoare-n zilele de astãzi. Cert este cã…, îmi place și acum, așa cum îmi plãcea și atunci când eram mai tânãr, sã mã implic. Dacã mã “apuc” de o treabã…, pun și suflet în ceea ce fac! Nu-mi place sã fac ceva de dragul de a o face! Drept pentru care… prin primãvara anului ’89, îmi “șopteste o pãsãricã” pe la ureche cã se va lua în discuție în organizația de partid trimiterea mea la studii la “Stefan Gheorghiu”. Partidul dorea sã investeascã în persoana mea. Pânã sã ajung acolo…, pânã sã fie discutatã în biroul politic, pânã sã…, a venit revoluția. Regimul comunist al lui Ceaușescu “a cãzut”, iar membrii de partid nu știau cum sã-și ardã mai repede carnetele de mebru în piața publicã, în acest fel crezând ei ca trecutul lor va fi șters precum funinginea rezultatã din arderea acestor carnete s-ar fi disipat prin aer, iar stigmatul existent asupra lor va fi dispãrut.
 Spre deosebire de marea masã, eu nu mi-am ars carnetul de membru de partid. Nici nu l-am aruncat la gunoi. Pentru mine acel carnet a devenit o pãrticicã de istorie, o istorie a mea, o pãrticicã din istoria acestei țãri. L-am pãstrat, așa cum am pãstrat de-alungul timpului, tot felul de lucruri care sã-mi aminteascã la un moment dat de trecerea mea prin astã lume, de cine am fost, de cel ce sunt, sau cel ce voi fi!
Odatã cu trecerea noastrã la un alt sistem de conducere al țãrii și trecerea de la partidul unic la un sistem multipartit, am luat decizia de a-mi acorda o perioadã de 20 ani de penitențã! Am considerat a fi o mojicie din partea mea sã mã dezic de deciziile mele luate la un moment dat, a fost dorința mea de accedere în rândurile partidului, nimeni nu m-a “împins de la spate” sã iau aceasta decizie.
Mi-a fost (oarecum) destul de greu, deoarece odatã cu apariția primului parlament, odatã cu (re)apariția partidelor istorice și a pozițiilor membrilor acestora în parlament, am putut afla opiniile unor alți oameni, ale altor ideologi decât cei comuniști. Astfel, chiar dacã ca și programa politicã gândurile mele m-ar fi trimis cãtre susținãtorii PNL-ului, prezența lui Radu Campeanu la vârful conducerii, m-a “îndepãrtat” de acest partid. Spre deosebire de PNL, la PNT am descoperit douã persoane care m-au fascinat. Douã persoane care se deosebeau prin trãirile lor, unul supraviețuind o mare parte din viațã în gulagurile ceaușiste, iar celãlalt fugind de regimul represiv în Anglia.  

Seniorul 



“Ultimul senior”, așa cum îl numea Petre Țutea, a militat în scurta lui ultimã parte din cariera politicã pentru retrocedarea proprietãților confiscate de regimul comunist și totodatã pentru garantarea proprietãții, pentru orientarea euroatlanticã a României (chiar dacã în ’90 acest lucru pãrea cam utopic, datã fiind apropierea mai mare cãtre spațiul sovietic), pentru o agriculturã bazatã pe fermieri. Totodatã, “Seniorul” a fost un înflãcãrat adept al monarhiei, soluție ce o credea a fi cu mult mai bunã decât sistemul prezidențial. Un om a cãrui demnitate nu a fost îngenuncheatã oricât au încercat torționarii în temnițele prin care a tot fost mutat. “Seniorul” și-a pãstrat crezul. Si mai era ceva! Seniorul nu putea fi corupt. De nimeni… si nimic! Panã la ultima suflare, a militat pentru crezurile sale. Iatã ce spunea Seniorul:

“...românul nu se revoltă atunci când îi iei dreptul de a vorbi, dreptul la libertăţile publice, dar se revoltă când îi iei dreptul la pâine. Spre deosebire de francezi, care sunt în stare să organizeze o revoltă în momentul în care li se pare că sunt ştirbiţi de o cât de mică părticică din dreptul lor de a se manifesta. Românului, în schimb, poţi să-i iei dreptul de a se manifesta dacă îi dai pâine. E o deosebire, asta e realitatea!”
Corneliu Coposu

MARE DREPTATE AVEA…


Lordul

Spre deosebire de Coposu, în 1940 Ion Rațiu a ales calea exilului. Pânã în ’90 acesta a ales sã trãiascã în Regatul Unit al Marii Britanii. La reîntoarcerea sa în patria natalã, mulți au fost cei ce l-au privit ca fiind un venetic, acest fapt datorându-se în fapt accentului sau ușor englezit. A dovedit în Anglia, a reușit sã-și construiasca averea într-o țarã unde regimul impozitelor si al taxelor are un ritm de încasare precum cel de ceasornic. Totuși, el a reușit sã ajungã milionar în lire sterline. A susținut cu fervoare reformele profunde, privatizarea rapidã și liberalizarea prețurilor. Avea “Lordul” ceva de modã veche… Cu greu mai gãseai atunci, cu atât mai puțin în zilele de astãzi, un om cu caracterul “Lordului”, un om capabil sã poarte o discuție în contradictoriu cu zâmbetul pe buze, și fãrã a rãni sau jigni pe cineva. La mineriada din ’91, trupa lui Miron Cozma a intrat în Sediul Parlamentului, înarmatã cu rãngi, furtune de presiune și chiar topoare. În loc sã fugã “iepurește” precum majoritatea colegilor din Parlament, Lordul a ales sã iasã în fața lor. A fost de ajuns sã spunã: “Cum îndrăzniţi să intraţi aşa, în această instituţie a democraţiei? Ieşiţi afară, imediat!", pentru ca aceștia sã facã cale-ntoarsã, oricât de îndârjiți și de porniți erau împotriva autoritãților statului.
"Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fi de acord cu mine. Dacă ești în stare să faci treaba asta, atunci am început să învățăm ce însemnează democrația”.-Ion Ratiu

A mai existat o persoanã care… m-a marcat, chiar dacã domnia sa a intrat în rândurile PCR la 19 ani. Numele sãu a fost asociat cu denumirea de “fost nomenclaturist”. Insã…


Oracolul din Dãmãroaia



 Pe Silviu Brucan, cãci despre el este vorba, l-am “descoperit” în timpul “revoluției” și apoi în CFSN, moment în care domnia sa a afirmat: “Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani”, lucru pentru care atunci l-am blamat, dar care… ulterior am ajuns sã spunem:  Câtã dreptate a avut omul ãsta…! In fapt, a fost recunoscut ca fiind primul “Ideolog” al mișcãrii FSN-iste. Mi-au placut foarte mult emisiunile domniei sale de la ProTV – “Profeții despre trecut”, am citit cãrțile domniei sale: Stâlpii noii puteri in România (1996), De la capitalism la socialism și retur (1998) si România în derivă (2000), aparute la Editura Nemira. Printr-o anumitã conjucturã, am avut onoarea de a mã afla în “apropierea” domniei sale, și astfel am ajuns sã-l cunosc, sã schimb “câteva vorbe” cu domnia sa. Fabulos… nu este un cuvant prea mare! Pentru iubitorii unui asemenea gen de lecturã, cartea “De la capitalism la socialism si retur” o recomand cu cãldurã.  A mai fost numit și “Eminența cenușie” sau “Marele trãgãtor de sfori”.

Libertatea din 28 iulie 1993, „dizidentul” Silviu Brucan reproduce pretențiile Fondului Monetar Internațional astfel : FMI este nemulțumit de volumul deficitului bugetar și s-a ciocnit de refuzul guvernului Vãcãroiu de a proceda la reducerile drastice ale cheltuielilor social-culturale cerute de bancã. Pentru a-l convinge pe Watson de seriozitatea situației materiale a salariaților, dl. Vãcãroiu i-a aranjat o întâlnire cu liderii sindicali, dar aceasta nu a fost de naturã a „îmblânzi” pe bancherii de peste ocean. Interesant pentru mentalitatea acestor adepți ai Scolii Economice de la Chicago (Milton Friedman) și ai terapiei de șoc este aprecierea lor cã raportat la nivelul producției industriale 1993 a României, standardul de viațã al populației este prea ridicat (60% fațã de 1989) și ar trebui sã fie cam de 40 sau chiar 35%. In ce priveste șomajul, rata lui de 9% reflectã un ritm nesatisfãcãtor de privatizare : șomajul în România ar trebui sã ajungã la 20%.


FĂRĂ CUVINTE! NU?
S-a schimbat ceva?

Dupã 20 de ani
Au trecut 20 de ani de stat “pe barã”, 20 de ani de penitențã, 20 de ani petrecuți doar în observarea clasei politice. Am ales a mã alãtura unui partid, însã implicarea mea este minimã de aceastã datã. Cu greu mai poți gãsi un adevãrat “lider de opinie” în zilele noastre. O lume a trocurilor electorale, a mișmașurilor, a …
La așa Președinte (ales…, și reales!), așa popor. Un popor care nu știe sã facã altceva decât sã țipe și sã demonstreze. “Jos Guvernul!”, “Jos Președintele!”, “Jos…!”
JOS!
Avem dreptul democratic de a demonstra! Pașnic! Putem sã țipãm cât ne țin bojogii! Cine ne aude? Nimeni! Pentru cã acest popor încã nu a învãțat cã cel mai simplu mod de a rezolva “jos”, este votul! Numai cã-n zilele de votare… cu greu mai reușește câte o Circumscriptie electoralã sã strângã 30-35% din persoane înscrise pe listele de votanți. Dacã din acest procent mai scãdem și “turiștii”…, sau voturile comunitãților românești de peste hotare, unde se-ntamplã sã se mai voteze și cu douã mâini…
Lehamite!
 Acesta-i cuvântul! Atunci…, nu vã mai plângeți! Aveți Președintele, Parlamentul și Guvernul pe care l-ați ales!  Aveți Președintele “jucãtor”, aveți Președintele care oferã cel mai bun sfat propriului popor:
Români treceți granița! Noi vom rãmâne în continuare sã luãm și ultimele rãmãșițe. Ce l-aș intreba eu pe Domnul Basescu (care este atat de darnic cu românii) este: Dacã plecam cu toții din țarã…, de unde veți mai strânge bani la buget? Iar fãrã buget… tãierile vor fi din ce în ce mai mari. Tineretul ne pleacã la studii în strãinãtate, iar la terminare decid sã rãmânã acolo. În țarã nu vor fi plãtiți niciodatã la adevaratele cunoștințe. În plus…, nu ar gãsi de muncã. Ar veni doar pentru a îngroșa rândurile “șomerilor cu diplomã”. Doctorii ne pleacã din țarã. Cum sã nu plece, dacã în țarã au salarii de 1.500-2.500 lei dupã mulți ani de studiu, iar afarã au salarii de minim 1.500 EUR? Ne pleacã muncitorii și agricultorii! Pãi… cum sã nu plece atunci când în Romania s-au închis una-câte-una toate intreprinderile, iar ogorul a fost retrocedat, subvențiile nu acoperã nici pe departe cheltuielile foarte mari ale agricultorilor. Din pãcate (pentru dumneavoastrã!), pensionarii nu mai au unde sã plece! Dupã o anumitã vârstã…, rãdãcinile nu mai pot fi rupte oricând… si oricum! Cã-i pensia micã…, cã-i pensia mai mare…, aleg sã o mãnânce în țara lor.
Multe s-au schimbat din ’89, însã foarte multe au rãmas adânc întipãrite în mentalitatea românescã. Au trecut cei 20 de ani de când Silviu Brucan spunea cã ne vor trebui douã decenii pentru a deprinde democrația…, și… în loc sã trãim într-un stat democratic, constatãm cã trãim într-unul AUTOCRATIC!

Cum românul știe sã facã “haz de necaz”…, voi încheia cu un link. Un clip al unei parodii la traiul nostru actual.
Vizionare plãcutã!

 


În ciclul “Trăirile lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:

marți, 28 septembrie 2010

Ministrul de interne si Primul Prim Ministru

In viata, se spune ca... "Banu' la ban trage, si... Smardoiul la smardoi!"
Pe cine putea gasi onor Primul Prim Ministru (titulatura oferita de mine cu generozitate Presedintelui jucator (bautor/smardoi/vanzator de neam si tara), daca nu pe unu' dupa chipul si asemanarea sa?
Da presedintele cu pumnu' sau palma'n copii, ziaristi sau avocati? Da si actualul Ministru de interne! Si domnia sa, la fel ca Primul Prim Ministru are ceva cu ziaristii! Drept pentru care..., nu-l "pupi in cur" pe Basescu si ai lui, ba mai mult le esti chiar oponent... Bang! Si... ti-ai luat-o! Pe langa aceste "calitati" foarte apreciate in cadrul acestui Minister, Domnu' Igas mai are o mare calitate! Face parte din oligarhia prezidentiabila, fiind din clica lu' Falca, de-i finul prezidential. In ultima perioada, vaz' ca onor domnu' Base', face ce face... si "da cu bata'n balta"! Ca... asa stie domnia sa!
Mai zile trecute, atunci cand domnul Igas era doar unul dintr-o serie de propuneri, era aratat la televizor cu o barba nerasa de fo saptamana.



 
In momentul in care l-am vazut..., l-am revazut..., iar m-a uitat..., iar m-am invartit..., si zic:
Cu cine draq seamana asta? Ca... are o fata de-mi spune mie ceva!

Rezultatul... mi-a depasit asteptarile!


E?
Este ca aduce cu personajul din imagine? Mai va uitati odata la Igas, la trasaturile lui..., apoi fugiti repede la fotografiile cu Mahmud Ahmadinejad, presedintele Iranului.

 E?
Cum este? Un pic de Photoshop..., o barba si e leit cu...




Sa ma'nsel Io oare? Parca ceva..., ceva au ei in comun!


Orice asemanare este pur intamplatoare...

(Maine..., o vom pune pe tapet pe: Pitzipoanca Prezidentiabila)


În ciclul “D'ale Politicii”, mai puteţi citi: 
 Rezolvarea ”Problemei Pensionarilor” 
Scrisoare deschisă către Traian Băsescu  
Odă Conducătorului (Ne)iubit...  
Piţipoanca Prezidenţiabilă  



D'ale lu' Popas

Goana dupa bani!

Asaltul autoritatilor asupra conturilor bancare..., va incepe in:
5..., 4..., 3..., 2..., 1...

Si... putine zile ne mai despart de... START!



In urma cu aproape 1 an

Se apropia ziua de plata la rata scadenta aferenta descoperirii de cont pe care o aveam agreata cu ING, banca la care am contul principal. Totodata, in urma constatarii "incapacitatii" mele de a mai continua plata catre polita de asigurare de viata (rata foarte mare in raport cu veniturile mele din acel moment), tocmai ce incheiasem acordul cu societatea de asigurare(parte a aceleasi banci unde aveam si contul), drept pentru care "asteptam" sa-mi intre-n cont suma aferenta acestei polite (suma ce nu era tocmai de neglijat).
Pana aici... toate bune si frumoase! De un' sa stiu eu... ce hal de nebunie imi era pregatita?
Ma pune 'al de sus (cu coarne!)..., sa ma'c sa-mi verific situatia contului si sa mai scurg din el ultimele ramasite. Nexam! Cont blocat! Lipsa fonduri suficiente!
Hmmm... Cum draq? Stiam ca ma mai pot "bizui" pe niste ramasite!
Vin acasa, ma asez relaxat in fotoliu, iau laptop-ul din dotare-n brate, intru pe pagina bancii si-mi accesez contul sa vaz io direct cum sta situatiunea...
Cand... Ce sa vezi! Cont blocat! Lipsa de fonduri! Totodata... vaz si o suma pe minus de aproape 900 lei. Auzi la ei! De un' sa fie suma asta? - stau si ma-ntreb io ca prostu'. Pun mana pe telefon, si ma pun pe sunat la banca (relatii cu clientii). Imi raspunde-ntr-un tarziu un agajat al bancii, si dupa oferirea de multiple informatii de confirmare, imi spune ca am o poprire pusa de Administratia Financiara a Sectorului 1, sector in care aveam adresa din buletin. Aveam IO niste amenzi "usturatoare" neplatite, doar ca... din cunostintele mele valoarea totala a acestora nu se ridica la acea suma! Cunoscand lectia... am pastrat toate chitantele amenzilor platite la CEC. Fug repede la sertarul cu acte, dau de chitante..., le asez in ordine si ma pregatesc de "Marea confruntare" cu portareii Ministerului de Finante.
Stiind deja despre ce era vorba, si fiind deja pregatit sufleteste, mi-am luat "inima-n dinti" si dau fuga la Administratia Financiara alocata zonei unde locuisem pana in urma cu fo 2 ani. Ajung io in fo' ora juma', cale de strabatut din Titan (unde acum locuiesc), pana-n Pajura unde este Circa financiara.
La Circa financiara... ca la Circa financiara! Bineinteles..., forfota mare..., agitatie..., COADA! Urasc cozile! Poate si din cauza "cozilor" zilnice la Alimentara, la care trebuia sa stau in perioada de dinainte de revolutie. Dupa aproximativ o ora si jumatate..., ajung in fata ghiseului!!! O rog pe functionara sa-mi scoata (listeze) "rolul", se conformeaza femeia..., su uita..., si-mi da verdictul:
- Aveti amenzi rutiere neplatite!
Ma asez IO frumusel la masa din holul institutiei, si ma apuc de bifat, de parca alta treaba mai buna... nici nu aveam de facut! Dupa constarea situatiei nereale (suma datorata nefiind de 900... ci de putin peste 400 lei), ma'c repejor la ghiseu si ma adresez doamnei cu pricina:
- Stimata doamna, dar soldul inregistrat la dumneavoastra NU ESTE REAL!
- Aaaaa..., daca nu doriti sa platiti amenzile..., si spuneti ca unele sunt platite..., pentru rezolvare..., va rog sa va duceti la sediul nostru din str. Roma!!!
Deja trecusera fo' 2 ore de cand intrasem pe usa Administratiei sectorului 1 din Pajura...
Ma uit la ceas. Hmmm... sa vezi tu aglomeratia dracu acuma! Este ora 1..., s-a dus dracu' si ziua de astazi..., mai bine imi continui calea spre rezolvarea problemei. Dupa alte aproape 45 min de mers pe jos din Pajura pana'n Jiului, apoi cu autobuzul 331 pana la Perla si iarasi pe jos pana in str. Roma..., intr-un holul institutiei si ma-nvart ca "vitelul la poarta noua", incarcand sa-mi dau seama cui sa ma adresez! Dupa ce am citit ce scria pe la fiecare geam..., intr-un final imi iau "inima-n dinti" si rog un "cetatean binevoitor" sa ma lase sa-ntreb "ce-si-cum"! Sunt indrumat catre Camera...
Reusesc sa gasesc camera..., bat la usa..., intru inauntru si ma lovesc de fo 15 persoane la birouri de pe "vremea lu' Pazvante Chioru", din dotare lipsind doar celebrele "manecute" de protectie a hainelor! In dreptul fiecarui birou, cate o persoana cu probleme... Ma asez si IO-n mijlocul incaperii, iau o "mina" de om serios, ma uit "de sus" la fiecare, cum vorbeste..., cum se poarta..., cum "rezolva" problema cetateanului de rand. Dupa cca 10 min de asteptare..., ma trezesc langa mine cu un batranel tare simpatic.
- Buna ziua, sunt ..., Seful serviciului..., cu ce problema pe la noi?
- Ziua buna! ii raspund politicos domnului cu pricina. Sunt... si am urmatoarea problema:... Ma apuc sa-i spun batranelului toata insiruirea de fapte. Dupa ce-i spun tot traseul..., de la discutia cu angajatii bancii, pana la discutia cu doamna de la ghiseul din Pajura..., se uita omu' la mine si-mi zice:
- Da..., de ce v-a trimis la noi? Ca... pentru "problema" dumneavoastra..., rezolvarea este la Sediul Central!
- Poftim? Deja... incepusem sa ma enervez...
Acuma..., ce-mi zic IO: Baaaa! Daca tot ai plecat la "drum"..., baga mare pan' la cap! Trebuie sa o rezolvi! Daca-ti intra maine banii de la societatea de asigurare... ce faci? Iti "trag" aia din cont toata suma..., si p-orma tre' sa alergi tu dupa banii tai!
O "iau eu la talpica", incercand sa ma mai calmez, pana-n Piata Amzei, acolo unde este Sediul Central. Odata ajuns... Ce sa vezi! O mare de oameni, galagie cat cuprinde, certuri, probleme... Deh! Sediu Central!
Dar... avea ceva, ce nu gasisem pana atunci! Un secretariat! La secretariat... doar fo' 5 persoane la coada la-ntrebat! Ma asez si IO frumusel si ordonat, stau si-l ascult pe fiecare ce problema are... si constat ca nu sunt un caz singular.
Reusesc sa ajung in fata persoanei din secretariat..., si o iau de la capat cu insiruirea faptelor. Ma indruma sa-mi fac copii dupa buletin si dupa chitante, sa completez o cerere..., si dupa ce's gata sa ma reintorc la ea.
Ma conformez situatiei, fug la Xerox, achit copiile..., cumpar si o cerere (ce! credeati ca-i gratuita? n-ai sa vezi!), completez cererea, anexez copiile, ma asez iarasi la coada..., ajung intr-un final in fata secretarei..., pune mana pe telefon si roaga Sefa Serviciului "Popriri Persoane Fizice" sa coboare intru rezolvarea situatiei.
Zic... Gata! Hai ca-i 3 jumate ceasu'! Vine persoana..., vorbesc..., si rezolv!
Apare doamna cu pricina..., ii relatez cazul, ii inmanez documentele cu pricina, se uita la ele..., le verifica..., si da sa plece!
- Aaaaa... Stati asa! Daca tot v-am "prins"..., poate-mi explicati si mie cum s-a ajuns la situatia asta!
- Pai... v-am "cautat", v-am "instiintat", nu ati raspuns chemarii noastre, drept pentru care v-am pus poprire pe cont!
- Bun! Mi-ati pus poprire pe cont! Inteleg! Dar... de ce mi-ati pus poprire pe o suma nereala? Dupa cum bine vedeti... parte din ele au fost achitate la timp!
- Da! Am constat! Dar... nu le-ati platit la Administratia Financiara!
- Stimata doamna, conform celor stipulate pe verso amenzii, pot achita amenda la CEC sau Administratia Financiara!!! Este un tipizat folosit de angajatii Politiei! Nu exista o corelare intre...? Nu  o sa stau sa alerg sa gasesc o Administratie Financiara, si sa stau la coada pentru a putea plati o amenda..., in conditiile in care ma pot duce la orice unitate CEC si sa o platesc fara pierdere de vreme!
- Nu! In cazul in care platiti la CEC..., trebuie sa ne aduceti noua copia plati, pentru a va "sterge" din lista de datornici, deoarece intre Administratie si CEC nu exista un "agreement" pentru confirmarea platilor facute la ei.
- Si? In cazul in care o persoana din Bucuresti (sa zicem!) a platit la un CEC din Iasi, si pe parcursul drumului pana la intoarcerea in Bucuresti... a pierdut amenda? El ce face? Plateste de 2 ori?
- Da! Ori aduce copia de la Iasi..., ori plateste de 2 ori! V-am mai spus! Pentru evitarea acestor probleme trebuie platite doar la Administratia Financiara!
- Bun...! Haideti sa nu ne mai pierdem timpul! Va rog sa-mi dati o "hartie" la mana precum ca am rezolvat problema si debitul este de 400 lei pentru a o duce la banca!
- Aaaa... pai nu se poate! Vom trimite noi o instiintare! Va promit ca odata ajunsa in birou, voi reface poprirea dumneavoastra si o voi trimite bancii dumneavoastra.
Plec IO "oarecum" linistit. Zic: Ma..., daca tot ai pierdut ziua..., ia hai sa mergem noi si pan' la sediul ING din Kiseleff, sa-i tragem si p-aia de urechi pentru ca si-au permis sa puna poprire pe cont fara sa ma instiinteze! Intru in sediul bancii, ma'c la secretariat, ii spun frumoasei fete din receptie despre problema mea... si ma-ndruma catre un consilier. Iarasi reiau povestea cu pricina... si aflu ca nu la ei este "buba". Intr-adevar trebuia sa fiu instiintat, numai ca acest lucru trebuiau sa-l faca cei de la filiala unde mi-am deschis contul.
Iau decizia sa nu ma mai duc si la filiala, si sa ma'ndrept direct spre casa. Numai ca... problema inca nu era rezolvata pe deplin. Ajuns acasa, pun mana pe telefon si sun iarasi la "relatii cu clientii" din ING. Vorbesc cu cei de acolo, ma pun in asteptare..., reiau convorbirea cu o persoana de la popriri din banca..., iarasi pun pe tapet patania mea! Intr-un tarziu..., imi spune sa stau linistit! Chiar daca pana la venirea hartiei rectificatoare de la Administratia Financiara imi vor intra intre timp banii de la Societatea de asigurari, ma voi putea folosi de bani, exceptie facand suma popririi.

Credeati ca odata vorbit si la banca... s-a terminat?
Nope!
Dupa 3 zile..., a trebuit sa refac traseul: Administratie Financiara-Banca, odata ce am constatat ca hartia buclucasa nu a ajuns la banca!

Aviz amatorilor! (sau... mai bine spus a celor ce se stiu in aceste cazuri!)
Una peste alta..., aceasta patanie m-a "costat" pana'ntr-un final cam 2 zile intregi de alergat prin Bucuresti, precum si un total de aproape 2 ore juma de stat la telefon cu cei de la banca!



Din patzaniile lu' Popa's

În ciclul “D'ale Politicii”, mai puteţi citi: