marți, 30 noiembrie 2010

Avanpremiera la ce va sa vie maine...



Maine..., ca-n fiece an de la o vreme-ncoace, voi fi prezent in primele randuri la defilarea prilejuita de sarbatorirea "Zilei Nationale a Romaniei". Voi fi acolo cu Maria, fata mea ce are acuma 10 ani. Voi fi acolo impreuna cu ea, asa cum ar trebui sa fie toata tara in strada intr-u sarbatorirea acestui neam. Incerc sa-i "inoculez" sentimentul patriotic, asa cum si mie mi l-au "inoculat" cei dusi acum spre cele vesnice. Am inceput sa ma duc cu ea de cand avea 2 ani, fie ca afara a fost un ger de crapau pietrele... fie ca a fost ceva mai cald. Acum... singura cere! De cum se apropie luna decembrie, incepe sa ma "toace marunt si des". Mergem la defilare... nu? Mergem! Cum sa nu!

Mergem sa vedem cum va fi deschisa parada militara,
 Mergem sa vedem purtatorii de steaguri,


Mergem sa vedem masinile aflate-n dotarea armatei,












Mergem sa vedem "senilatele" mai mici sau mai mari,








 


Mergem sa vedem "purtatoarele de rachete",

 





Mergem sa vedem TAB-urile,









Mergem sa vedem "fetele-n uniforme militare". Mariei ii plac foarte mult.






Mergem sa-i vedem pe cei din "Garda de onoare",



Nu plecam pana nu vedem si incheierea Paradei odata cu trecerea Fanfarei militare...





Maine vom fi acolo! Vom fi in zona Bulevardului Kiseleff. Nu vom prefera sa stam in fata televizorului oricat de frig va fi afara. Odata-n an... este pacat sa nu vezi o astfel de manifestare.
Trag speranta... ca maine nu voi vedea steaguri tricolore cu un adaos portocaliu pe ele! Steagul neamului nostru romanesc nu are decat 3 culori!
(Pozele fac parte din arhiva personala)


În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:

joi, 25 noiembrie 2010

Ziare şi pensionari



Ziare de dimineaţă, ziare de seară. Ziare financiare, ziare economice, ziare imobiliare, ziare de politică, ziare religioase, ziare locale sau ziare naţionale, ziare de sport, ziare de anunţuri, can-can, tabloide, cotidiene, săptămânale, magazin. Ziare de opinie, ziare cu programe TV sau jocuri Sudoku, ori... rebusuri şi integrame . Ziare cu inserturi, ziare la pachet cu cărţi, ziare la pachet cu jucării, ziare la pachet cu promo-uri de la producători de şampoane, ziare cu demo-uri de jocuri PC, ziare la pachet cu CD-uri de muzică, ziare la pachet cu DVD-uri cu filme sau DVD-uri National Geografic...
Ziare!
Multe..., de nu mai au loc pe tarabe sau chioşcuri. Oferta-i variată şi pentru toate gusturile. Orice-ţi doreşti poţi să gaseşti, numai...
Bani să ai!



Cu mulţi ani în urmă, când au început primele probleme în economie, când preţul cărţilor a „explodat”, primii afectaţi au fost marea masă a pensionarilor. Din păcate, oameni ce au trăit cu lectura, oameni care de-lungul întregii vieţi au citit foarte mult (ce li s-a dat voie!), s-au trezit dintr-odată în faţa unei avalaşe de titluri noi, de cărţi pe care ar fi dorit să le citească... dar nu mai aveau cu ce să le cumpere! Pensiile mici, cheltuielile mari de întreţinere, precum şi hrana tot mai scumpă, au făcut ca bugetul acestei categorii a populaţiei să fie tot mai afectat, ceea ce a condus într-un mod firesc la tăierea de pe lista de cumpărături a cărţilor...
Soluţia găsită în cazul cărţii?
Am găsit într-o librărie din Giurgiu, cea mai mare în acele timpuri (acum fiind desfiinţată din raţiuni economice), „cititorii” care veneau... luau din raft cartea, citeau zece-douăzeci de pagini..., o puneau la loc, iar mai apoi se îndreptau către casă de unde „cumpărau” un creion sau un plic... Şi asta se întâmpla zilnic până terminau cartea.
Într-o altă librărie mare, de data asta din Bucureşti, au fost detectaţi foarte mulţi pensionari la ieşirea din librărie cu cărţile ascunse prin haine sau genţi. Mare parte din ei... intelectuali! Roşeau, le dădeau lacrimile şi-şi motivau acţiunea plângând.
-          Ce să fac, dacă după o viaţă petrecută la catedră, nu-mi mai rămân bani să-mi mai permit achiziţionarea cărţii mult dorite?
Unii librari, asta în zonele unde toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, au ajuns să vândă cartea „pe caiet”, într-un soi de cumpărare în rate! În acest fel aveau de câştigat şi pensionarii... şi librarii, tot mai afectaţi şi ei de vânzările din ce în ce mai mici...



În cazul ziarelor, norocul pensionarilor s-a numit... apariţia ziarului Compact sau Ring mai apoi, precum şi ediţia de seară a ziarului Adevărul. Norocul lor a fost apariţia acestor ziare... ce sunt gratuite! Dacă înainte de bine... de rău, dacă nu îşi puteau permite o carte, puteau să-şi cumpere şi să citească măcar un ziar, în zilele de astăzi au ajuns să nu-şi mai permită nici măcar acest lux...

Aşteptam să vină notăriţa la cabinet, undeva prin zona bulevardului Ion Mihalache. La un moment dat, apare un moşulică simpatic cu un teanc de ziare. Dornic fiind el să mai schimbe o vorbă cu cineva, dacă tot m-a prins stând în scară... a început să-mi spună care-i activitatea lui zilnică. Aşa am aflat că toată viaţa lucrase în aer liber, făcuse multă mişcare şi astfel acum chiar de se apropia cu repeziciune de vârsta de şaptezeci de ani, era încă „vânos şi în putere”! Zi de zi, atunci când ştia că se apropie ora de adus ziare d-astea gratuite colea la metrou, se înfiinţa la staţie, şi de cum le descărca cel de la aprovizionare, lua un teanc, cât să le ajungă şi celorlaţi pensionari din bloc ce nu erau atât de norocoşi ca el. Uite-aşa se ducea zilnic, le lua şi le punea în cutia poştală a celor ce nu se puteau deplasa, să mai citească şi ei câte-un ziar. Să le citească, şi apoi să le recicleze. Da! Să le recicleze! Că ei... aşa s-au învăţat. Ba să pună ziarul în găleata de gunoi acolo pe fund pentru a nu se lipi gunoiul de găleată, ba să cureţe cartofii pe ziar, ba să folosească ziarele în cămară pe rafturi în lipsa colilor albe, ori poate să mai împacheteze şi ei câte ceva acolo... pe lângă casa omului.
Atunci..., am stat şi m-am gândit la toţi moşuleţii pe care-i vezi forfotind pe la metrou atunci când se aduc ziarele, fie de-i dimineaţa la Ring... fie de-i seara la Adevărul! Singura lor problemă este faptul că locurile speciale unde sunt puse aceste ziare... este după aparatele de validare a călătoriei cu metroul. Iar ei..., unde Dumnezeule să mai meargă cu metroul? Şi atunci... trebuie să apeleze la bunăvoinţa celor ce trec de „barierele necruţătoare”.
-          Domnu’!
-          Domnu’... dacă nu vă deranjează, îmi aduceţi şi mie un ziar după ce intraţi? Vă rog mult de tot...! 

În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:
(Dez)Echilibru în natură 
Librarii, Editorii şi Cumpărătorii  
Rezolvarea ”Problemei Pensionarilor”  
Munca la români  


  




sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Gaudeamus


„Nu există cărţi proaste! Pentru fiecare carte există cel puţin un cumpărător...”

Librăria
Joi s-a deschis Târgul de carte - Gaudeamus, s-au aşa cum îi mai spun eu... Cea mai mare librărie! Din păcate o librărie ce nu funcţionează decât 5 zile din luna noiembrie a fiecărui an. Am ajuns să-i spun „Cea mai mare librărie” deoarece în cadrul acestui târg poţi găsi şi cărţi editate cu mulţi ani în urmă, cărţi pe care în nicio librărie clasică nu le vei mai găsi, deşi poate ţi le-ai dori. Într-o goană nebună după „noutăţi”, datorită spaţiului din ce în ce mai redus al librăriilor pe motive economice, nimeni nu mai expune cărţi mai „vechi” de 2 ani, decât dacă este un titlu ce are o vânzare constantă, ori de cartea face obiectul unui studiu la şcoală sau facultate. Este şi normal acest fapt, dacă este să luăm în calcul că numărul editurilor a crescut de la an la an, şi de la momentul 0 reprezentat de apariţia Editurii Humanitas ori Nemira a ajuns în zilele noastre la peste 5.000. Datorită acestor fapte, s-a ajuns ca târgurile de carte să nu mai fie doar un loc de întâlnire dintre editori şi cititori pe de o parte, sau între editori şi distribuitori precum la târgurile de profil din afara ţării, un loc unde să fie grupate toate editurile, să-şi expună oferta editorială şi să se vadă tendinţele pieţii de carte, să se încheie contracte de editare sau de distribuţie. De la an la an, târgul de carte, a devenit un spaţiu cu valoare de vânzare tot mai mare, deoarece se ştie faptul că târgul este singurul loc unde pe durata a 4 sau 5 zile poţi face vânzare directă nemaiexitând nici un fel de interpuşi între editor şi cumpărător, iar cumpărătorul are posibilitatea de a achiziţiona direct cărţi de la edituri, beneficiind şi de o reducere oferită de aceştia, de a găsi cărţi editate cu mult timp în urmă la un preţ de multe ori derizoriu.

Decăderea
Dacă stăm şi analizăm situaţia spaţiilor de librărie din ţară, vom constata că în ultimii 15 ani au dispărut o bună parte a acestora, domeniul cultural fiind cel mai afectat, românul tot mai sărăcit lăsând pe un plan secund achiziţia unei cărţi. Astfel, de pe harta distribuţiei de carte, din punct de vedere al Centrelor de Librării, ce erau deţinătoarele librăriilor de stat, practic au dispărut judeţe ca Teleorman, Călăraşi, Satu Mare, Gorj, Galaţi, Ialomiţa..., Centrele de librării fiind închise după „Marea privatizare” pe motiv de neperformanţă, sau ca urmare a schimbării destinaţiei spaşiilor urmare a subînchirierii acestora. Pe ici-colo a mai apărut timid câte o librărie sau două particulare, dar... în cele mai multe cazuri a fost vorba de deschideri în oraşele reşedinţă de judeţ.  

Tăvălugul
În sarabanda creşterii chiriilor, a impozitelor, taxelor, a nevoilor de investiţii pentru librării, librarii au fost nevoiţi să ceară editorilor un rabat din ce în ce mai mare, ajungând în zilele de astăzi şi la 50%. Asta... chiar şi în cazul unei plăţi cu plata „pe măsura vânzării”, cu drept de retur total, caz în care editorul ajunge să-şi recupereze banii după mai bine de 60 zile de la inventarierea reţelei. Creşterea rabatului oferit distribuitorilor de la o medie de 20-25% în urmă cu 15 ani, la 40-45% în zilele actuale, la care s-a adăugat şi micşorarea numărului de exemplare tipărite pe fondul scăderii dramatice a spaţiilor de expunere, precum şi a numărului de cumpărători, s-a reflectat exponenţial în preţul la raft al cărţilor. Un rabat mărit la distribuitori, la care s-a adăugat rata de recuperare a banilor pe cărţile vândute tot mai lungă, creşterea cheltuielilor de distribuţie, a cheltuielilor cu personalul, a cheltuielilor cu tipografia (ştiut fiind faptul că o carte tipărită într-un tiraj mai mic are un cost de tipografie mai mare decât dacă aceeaşi carte este tipărită într-un tiraj mai mare), s-a reflectat în preţul cărţii, ajungând ca acesta să fie tot mai mare. Dacă în perioada de pionierat  ale apariţiei primelor edituri particulare, vorbind aici de anii 1991-1995, tirajele erau de până la 30.000 ex., s-a ajuns ca acum mare parte din titlurile nou apărute să nu fie tipărite în mai mult de 2.000 ex., ceea ce a condus la nivelul preţurilor existente în aceasta piaţă în zilele de astăzi.

Trusturile de presă
Odată cu intrarea pe piaţa de carte a trusturilor mari de presă, şi când spun asta mă refer la Adevărul şi Jurnalul Naţional, a fost şi momentul apariţiei cărţilor cu un preţ mult mai accesibil pentru populaţie, căci una este să cumperi o carte la 7 sau maxim 12 lei, şi alta este să cumperi o carte la 25 sau 35 lei. Una este să fii pasionat de citit dar din lipsa timpului să nu mai intri într-o librărie, şi alta este să-ţi găseşti cartea mult dorită la orice chioşc de ziare. Datorită utilizării reţelei de presă existentă inclusiv în cătunele demult „uitate de lume”, datorită unui program editorial foarte bine pregătit şi nu în ultimul rând datorită unui editării într-un tiraj foarte mare, cărtile editate de aceştia au ajuns să fie achiziţionate de foarte mulţi cititori. Însă... în cadrul târgurilor de carte, politica lor de vânzare nu este raliată la reducerile celorlalte edituri, la standurile lor neexistând reduceri precum cele ale competitorilor.



E-Reader sau cartea viitorului
Odată cu apariţia tehnologiei E-Reader sau biblioteca viitorului, la cinci secole de la apariţia tiparului lui Gutemberg, cărţile dorite vor achiziţionate şi în format electronic, eliberând astfel pereţii din casă necesari depozitării cărţilor. Preţul de achiziţie al unei cărţi în format digital este cu până la 70% mai mic decât în cazul tiparului clasic pe suport hârtie, datorită eliminării costului de tipar, de depozitare sau a celui de distribuţie, în plus cartea este accesibilă la un click distanţă. Pe un astfel de dispozitiv ce nu câtăreşte mai mult de 250 de grame, pot fi stocate cu uşurinţă peste 3.500 volume de carte iar printr-un card extern putând fi dusă „biblioteca la purtător” la peste 10.000 de volume, pot fi „transportate” fără nici un fel de probleme, în acest fel având la purtător în orice moment, în autobuz, tren sau metrou, în vacanţă sau în delegaţie, lectura dorită.      

EU... Cititorul
În calitate de cititor, am rămas încă fidel cărţii tipărite. Iubesc lumea cărţii, iubesc cartea tipărită. Nimic nu se poate compara cu plăcerea „descoperirii” unei cărţi, de la pipăitul acesteia, mirosul de hârtie, foşnetul paginilor. Îmi place să iau o carte în mâini şi să o întorc pe toate feţele. Îmi place să văd o concepţie grafică bună, un titlu incitant, o carte bine legată, un tipar de calitate. Pentru mine cartea este mai mult decât un produs sau obiect, pentru mine cartea înseamnă... hrană. Hrană spirituală! Aşa cum pentru aţi hrăni trupul trebuie să ai grijă să mănânci, la fel şi pentru suflet îţi este necesară „hrana spirituală”... Sunt nelipsit de la târgurile de carte, imi place să mă plimb printre standuri, să mă opresc atunci cănd ceva-mi „sare-n ochi”, îmi place să văd evoluţia pieţei de carte, îmi place să văd ce a mai apărut nou între timp, îmi place să văd forfota oamenilor la târg, şi-mi place să mă opresc la câte-un stand unde mai găsesc câte-un cunoscut să mai schimb câte o vorbă sau două cu el.
Citeşte şi astăzi o carte. Este o investiţie în viitorul tău.

În ciclul “Trăirile lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:
Mereu baladă  
Librarii, Editorii şi Cumpărătorii  
Stihuri nebune de toamnă  
Lăsaţi fluturii să zboare  
Fluturi..., Fluturi!