joi, 9 februarie 2012

Belgia - Impresii de călătorie (1)


1... sau VERDE!  
Gânduri şi fotografii

Sfârşit de an 2011...
Un final de an care nu anunţa mai nimic bun, un final de an în care tocmai ce câteva „legături” tocmai se rupseseră, aruncându-mă pentru încă odată în vâltoarea noilor începuturi. A unor noi începuturi... dintr-un sfârşit de an, a unor noi începuturi dintr-o perioadă când oamenii sunt mult mai ocupaţi de petrecerea sărbătorilor de iarnă alături de cei dragi lor, decât de gânduri de genul: unde mă duc..., de unde-o apuc..., sau ce o să fac în continuare.
Pe fondul unor asemenea întrebări, s-a întâmplat să primesc o ofertă care pentru unii li s-ar fi părut poate... de nerefuzat! Un fost vecin şi totodată prieten din copilărie, o persoană alături de care mi-am petrecut multe din zilele copilăriei mele, o persoană pe care nu o mai văzusem de ceva ani, el fiind stabilit în Belgia, m-a invitat să-mi petrec o lună întreagă alături de gaşca de români (în mare parte cunoscuţi de-ai mei din cartierul unde am crescut) ce erau stabiliţi în zona litoralului belgian.
După o scurtă perioadă de deliberare în care am întors această invitaţie şi tot ceea ce decurgea din ea „pe toate feţele”, într-un final mi-am dat acceptul.

Undeva... deasupra norilor! 

 14.12.2011 - a fost data la care am părăsit ţara şi totodată mi-am lăsat în urmă familia, prietenii şi cunoscuţii, pentru o lună de trăit pe alte meleaguri decât cele natale.

Odată cu începutul formalităţilor de aterizare pe aeroportul din Bruxelles, odată cu coborârea avionului sub plafonul de nori şi a apropierii lui de pământ, a existat ceva ce mi-a plăcut. Un peisaj viu! Atunci când spun viu, o spun în comparaţie cu peisajul românesc, peisaj care pare a fi tern, peisaj în care abundă culori în tonuri de gri sau maro, câmpuri nelucrate ce sunt pline de mărăcini şi alte buruieni...
Drumul de la aeroport şi până la Niewpoort, localitatea unde trebuia să-mi petrec următoarea lună de zile, mi-a dat posibilitatea de a-mi da seama de ce... sau „ce-mi sărise-n ochi” din prima clipă la peisajul belgian.
VERDE!

La pas prin parc... - Ostende

Totul în jur era de un verde atât de crud, un verde pe care la noi nu-l poti vedea decât pentru o perioadă relativ foarte scurtă. Un verde atât de crud întreţinut în fapt şi de clima acestei ţări. Pe parcursul perioadei petrecute pe aceste meleaguri, aveam să realizez că degeaba „te ajută” clima, dacă aceasta nu este completată şi de munca omului. Curăţenie..., aranjamente florale..., mult gazon..., câmpuri lucrate...

La pas... prin Kokside

 Timp de o lună de zile am bătut litoralul-n lung şi-n lat, alegând să-l parcurg în mare parte pe jos, din dorinţa de a-mi bucura privirea cu locuri şi oameni noi. Peste tot pe unde-am fost, fie că a fost vorba de litoralul belgian din Ostende până-n De Panne, fie că a fost vorba de oraşe precum: Brugge, Ieper (sau Ypres cum i se spune în varianta franceză), Diksmuide ori Vervick-ul cel împărţit în două de ceea ce se numeşte „graniţa” franco-belgiană, am văzut acelaşi VERDE crud, acelaşi gazon sau gard viu îngrijit, aceleaşi câmpuri lucrate, copaci tunşi pentru a nu fi culcaţi la pământ aşa cum se întâmplă pe ale noastre meleaguri.

 De Panne - Cum ar putea... sa nu-ti placa asa ceva?


Fotografiile fac parte din arhiva persoanala.

Niciun comentariu: