vineri, 27 aprilie 2012

To Be... or Not To Be!


Astăzi, în Parlamentul României este supusă la vot Moţiunea de cenzură împotriva Cabinetului condus de către Mihai Răzvan Ungureanu. După o luptă acerbă pentru atragerea parlamentarilor PDL de partea Opoziţiei, astăzi a venit MOMENTUL ADEVĂRULUI!
Cel mai tânăr Prim Ministru al României de după revoluţie..., este în cumpăna unui vot care în cazul în care va fi favorabil opoziţiei ar însemna perioada cea mai scurtă de conducere a unui Guvern! Doar... 78 de zile!
Să fie de bine în cazul în care Guvernul condus de MRU cade? Să fie de rău? Asta... numai după ce vom vedea deznodământul aceste runde de vot o vom şti! 

UPDATE ora 14:56 - Moţiunea a trecut..., ceea ce conduce la demitea Guvernului condus de Mihai Răzvan Ungureanu! Guvernul MRU a intrat în istorie ca fiind cel cu durata cea mai scăzută la conducerea ţării!
"REGELE A MURIT::: TRĂIASCĂ REGELE!" - folosind o sintagmă din trecut, MRU a fost înlăturat de la conducerea Guvernului, se pregăteşte un nou Cabinet, condus de cei din Opoziţie, într-o perioadă nu tocmai fericită a ţării. Aştept cu un larg interes poziţia Preşedintelui Băsescu!

UPDATE ora 15:09 - Roberta Anastase "nu-şi mai găseşte cuvintele" pentru a exprima voinţa poporului transpusă prin votul opoziţiei. 

UPDATE ora 15:12 - Victor Ponta îşi asumă conducerea Guvernului şi formarea acestuia, aruncând astfel "pisica-n curtea Cotroceniului". 

UPDATE ora 15:27 - "Măria Sa" dl. Boc afirmă că "a fost ucis cu o lovitură de cuţit" în spate. "Cuţitul" însemnând în opinia domniei sale... reprezentanţii Minorităţilor naţionale.   

UPDATE... FINAL! - Cu o întârziere "demnă" de un Preşedinte ALES..., Măria Sa Dl. Băsescu şi-a permis o întârziere de ceva mai bine de 15 minute de la momentul anunţării conferinţei de presă de la Cotroceni. Nemaifiind o altă propunere pentru postul de Prim Ministru, decât a cea susţinută de către USL, Premierul desemnat a fost Victor Ponta. Băse'... onor Preşedintele Nostru... al tuturor românilor încearcă "să dreagă busuiocul" afişând acelaşi zâmbet tâmp cu care ne-am obişnuit. În sfârşit... poate chiar în ultima clipă, Băse'... a făcut ceva... ce TREBUIA făcut poate cu mai bine de 6 luni în urmă. 

PS - Doamnelor... Domnilor de la PDL! În urmă cu mulţi ani, am asistat la "sinuciderea" unui partid politic cu rădăcini istorice, sinucidere produsă după stingerea din viaţă a celor doi monştri sacrii ai clasei politice româneşti, pe numele lor Corneliu Coposu şi Ion Raţiu. Credeţi voi că doar schimbarea culorii politice din portocaliul cel adesea scuipat în verde prăzuliu, poate păcăli acest popor? Eu unul... Nu cred! Prevăd doar o disipare a membrilor acestui partid, nu pot sa nu prevăd un mare exod către partidele cu foarte mare şansă de guvernare.

Domnul a dat..., Domnul a luat..., În veci fie numele Domnului lăudat!


miercuri, 18 aprilie 2012

D’ale românilor...



Românisme-n Turism pe Valea Prahovei în zona Rucăr-Bran



Cu ceva ani în urmă, pe când românii doar ce descoperiseră plăcerea turismului rural, iar pensiunile îşi făceau apariţia în peisajul montan, îmi găsisem un astfel de loc bun de relaxare în Bran. O pensiune modestă pe-atunci, dar care avea o poziţie foarte bună, o poiană tocmai bună pentru joaca copiilor, unde mai pui că la limita proprietăţii susura liniştitor un pârâu, iar în spatele pensiunii se-nălţau falnic ca nişte străjeri munţii... Gazdele... oameni primitori! Nu ştiau cum să-ţi facă toate poftele, tot timpul încercând sa ne-mbie cu mâncăruri munteneşti, cu tot felul de brânzeturi produse la stâna ce o aveau sus la munte. Cum aveam câte-un weekend mai liber fugeam la Bran. În concediu, iarăşi măcar câteva zile le petreceam acolo. Iar vara..., imediat ce copii luau vacanţa, îi trimiteam acolo împreună cu a mea soacră, pentru a-şi petrece toată vacanţa.

Îmi plăcea tare mult acolo, mai ales că an de an, vedeam cum afacerea lor creşte, cum a mai apărut încă o pensiune pe terenul lor, chiar dacă pentru asta au trebuit să mai renunte la o bucată bună din poiană. Deja afacerea era extinsă, numărul clienţilor era într-o continuă creştere deoarece se bucurau de o reputaţie bună. Astfel, gama de clienţi s-a diversificat, iar de la clasicii turişti de weekend, au trecut în faza următoare, fază în care pensiunea era din ce în ce mai des asaltată şi închiriată de către companii, întru relaxarea angajaţilor, ori pentru susţinerea de team-building.
Anii au trecut, condiţiile erau cu mult mai bune decât atunci când descoperisem locaţia, turiştii invadaseră zona, iar pensiunile apăruseră-ntre timp... mai ceva decat ciupercile după ploaie.

Ceva m-a făcut să renunţ la a mai merge acolo...    

În primul rând, cel mai mult a contat faptul că fiind deja considerat „de-al casei”, sau ca un membru al familiei, puteam sta-n orice cameră. Astfel, am ajuns să primesc de fiece dată numai dintre camerele „de rezervă”, chiar daca mai erau la dispoziţie şi altele cu mult mai bune. La sala de mese..., eram rugat să ajung numai la anumite ore, fiind astfel obligat să-mi fac programul după cum era disponibila aceasta.
Apoi, în al doilea rând, nu-mi place industrializarea turismului rural. Odată cu industrializarea turismului rural din zona Rucăr-Bran, numărul turiştilor a crescut, dar... s-a dus şi liniştea locului, acesta fiind invadat de tot mai mulţi manelişti ori alţi petrecăreţi.
Am renunţat la zonă deoarece aceasta nu-mi mai oferea petrecerea unor clipe plăcute, nu-mi mai oferea relaxarea atât de necesară după o săptămână de lucru intens. De altfel..., am renunţat total să mai merg acolo, am preferat să merg în zone cât mai îndepărtate de civilizaţia mitocănească care a invadat Valea Prahovei, chiar de acest lucru a însemnat să parcurg chiar şi 200Km în plus.
Am renunţat totodată să mai merg de fiece dată-n acelaşi loc, pentru a nu mai deveni „membru al familiei”, pentru a nu mai fi considerat „de-al casei”. Aşa cum eu nu mă târguiesc la plata serviciilor oferite de către aceştia, îmi doresc să beneficiez de ele la cel mai înalt standard. Mi-aş mai dori ca-ntr-un final „stelele” sau „margaretele” de pe firmament chiar să-nsemne ceva pentru deţinătorii de locaţii, iar aceştia să-şi dorească încontinuu să îmbunătăţească serviciile, şi să nu mai existe nici măcar unul care să spună: „Lasă bă că... merge şi aşa!
  

miercuri, 11 aprilie 2012

Cartea bate filmul!





În urmă cu ceva mai mult de un an, după ce am „devorat” filă cu filă cărţile ce formează trilogia „Jocurile foamei”, am scris despre aceasta în Invitaţie la lectură. Spuneam atunci:
“…Aş fi extrem de interesat de o transpunere pentru marele ecran. Cu un regizor care să aibă o bună viziune, cu un buget pe măsură, cu o distribuţie de excepţie, ar putea avea ca şi rezultat un succes de casă foarte mare.”


Iată că dorinţa mea mi-a fost îndeplinită, iar odată cu vizionarea trailer-ului filmului „The Hunger Game”, am aşteptat cu nerăbdare clipa în care voi reuşi să vizionez şi filmul. Prima parte doar..., următoarele două urmînd să apară în anii următori. Am tot văzut trailer-ul, în încercarea de a depista un eventual derapaj de la linia cărţii. Nedescoperind nimic în acest sens..., cu atât mai mult mi-am dorit să văd filmul. Oare va reuşi de această dată „să bată cartea”? Sau... va fi la fel ca-ntotdeauna, aşa cum o spune şi sintagma: „Cartea bate filmul!”


…Am fost de-am văzut şi filmul! Hmmm… Bun! Bun filmul…, păstrează linia cărţii…, bună alegerea actorilor…, bună interpretarea acestora…, dar…
Îi lipseşte ceva totuşi! Păi… în primul rând, primul lucru care “mi-a lipsit”, a fost acea introducere din primul volum, acea parte în care eşti introdus în atmosfera şi sărăcia Districtului 12, a istoriei “Jocurilor foamei”, a modului în care trebuiau să se descurce cu puţinul avut la îndemână, a aventurilor personajului principal în pădurile împrejmuitoare… Apoi, filmul mi-a dat impresia unei încercări de a înghesui toată acţiunea într-un “timp limită”, de genul: la montaj au intrat trei ore şi jumătate de filmare, dar de ieşit… au ieşit numai două ore. În rest… numai de bine! Filmul merită a fi vizionat!

Din toată această nebunie creată de fenomenul “Jocurile foamei”, fenomen în care au fost “prinşi” în egală măsură, atât copii… cât şi adulţii, am mai observat ceva! Cei ce au auzit câte ceva despre film (necitind anterior cartea), imediat după ce l-au vizionat… şi-au dorit să citească cartea! Cei ce au citit cartea… imediat cum a apărut pe piaţă filmul, au dat buzna-n cinematografe pentru a vedea transpunerea cărţii pe peliculă!