duminică, 28 octombrie 2012

D-ale... pieţii!

(de legume şi fructe!)


Întâmplări din piaţă. Piaţa 16 Februarie

Intru-n piaţă. Fac un tur pentru a vedea marfa expusă spre vânzare. Ca-ntotdeauna... cele mai frumoase legume sunt la tarabele ţinute de o familie de tuciurii. Deh... Ce să le faci! Dacă se descurcă şi aduc în piaţă cele mai bune legume şi au marfă variată, nu mă deranjează să tot cumpăr de la ele, căci ele partea feminină a familiei se ocupă cu vânzarea. Într-o parte e mama cu una din fete ocupând fo 3 tarabe, într-o altă parte a pieţii e altă fată a lor cu alte 2 tarabe. Spre deosebire de ţăranii autentici care nu au pe tarabe decât 2-3 sau maxim 4 produse, la ele găseşti cu mult mai multe. Pentru a nu pierde foarte mult timp prin piaţă, şi totodată pentru ca la ele găsesc cam tot ce am nevoie, am ajuns să prefer să mă opresc mai întotdeauna în dreptul lor să-mi fac cumpărăturile. După câţiva ani de cumpărat legume de la ele, se poate numi că sunt CLIENT FIDEL! Nu?
Tot în aceeaşi piaţă, chiar în dreptul unei intrări de pe latura cu fructe, îşi are tarebele cu fructe un tânăr- Este simpatic, binevoitor, un bun comerciant. De cum mă vede intrând în piaţă... imediat mă abordează:
- Ia zii şefule, cu ce te servesc azi? Ce-ţi pun în sacoşe?
După ani de cumpărat de la el..., am ajuns să nu mai îmi pierd timpul stând la coadă la el, nu mai stau să-mi aleg cu grijă fructele. Las toate acestea în grija lui! Deh... CLIENT FIDEL! Nu?
- Pune-mi şi mie un pepene verde, bagă şi unul galben, pune şi fo 2 kg de struguri d-ăia albi, pune şi câteva mandarine şi câteva banane! Mă duc prin piaţă să-mi mai iau ce mai am nevoie, iară când plec... dau pe la tine şi mi le iau.
Plec prin piaţă, iau pâine, dau o raită prin magazine, mai cumpăr şi nişte mezeluri, mă opresc la tarabele tuciuriilor şi umplu sacoşele cu legume. Mă duc la maşină cu ele. Mă-ntorc să iau şi fructele. Plătesc omului marfa, iau sacoşele şi plec spre maşină.

Ce bine este să faci cumpărăturile numai de la aceiaşi oameni! Numai beneficii! Marfă bună..., timp mai puţin pierdut, te cunoaşte lumea..., ştie ce-ţi doreşti..., ştie ce fel de OM eşti! Că doară d-asta ai ajuns să fii... CLIENT FIDEL!  

Până într-o zi când...

Intru-n piaţă. Mă îndrept către tarabele tuciuriilor pentru a cumpăra legume, după ce deja am dat comanda de fructe celui de la care le cumpăram. Doară că în mintea mea (răutăcioasă-n acea zi! Oare?) încolţise o idee. Hai să vedem ce-seamnă a fi client fidel pentru aceşti 2 vânzători! Astăzi îi voi pune... la încercare! 
To be... or not to be! 

Sunt faţă-n faţă cu tuciuria şefă!
- Cu cât dai ceapa? fac eu o întrebare, deşi preţul era afişat. Tuciuria-mi răspunde firesc, arătând totodată către preţul scris cu o cariocă pe un dos de cartuş de ţigări.
- Şi... dacă iau fo 10 kg..., nu laşi şi tu mai jos nimic?
- Nu... zice tuciuria. Ăsta-i preţul, atâta face! Ştii matale câtă muncă, câte costuri, cat...
Mai fac o-ncercare!
- Daaaa... daca-ti iau mai mult miez de nucă, că am săptămâna viitoare un parastas, o laşi şi tu mai jos? Că-mi trebuie ceva mai multa! Deh... coliva, cozonacii...
- Nu... ăsta-i preţul, atâta face...
Mă uit lung la ea şi decretez:
- Uită-te bine la mine! De-acuma... va veţi uita lung după mine când mă veţi vedea prin piaţă! De veţi fi singurii din piaţă ce veţi avea roşii, iară eu voi avea nevoie de roşii, eu de la voi... tot nu voi mai cumpăra! M-aţi pierdut de muşteriu de astăzi... încolo!

Ziua încercărilor nu era terminată. Mă-ndrept către fructele ce mă aşteptau deja-n sacoşe. Îmi iau fructele, plătesc contravaloarea lor şi plec acasă, unde odată ajuns, cântăresc şi fac calculele necesare. Ce-i drept, ştiam că mă ciupea! Dar... important era cu cât! Vroiam să văd care era "Preţul" oferit pentru faptul că nu mai pierdeam timpul cu alegerea celor mai frumoase fructe. Oare cât "cântărea" pentru el acest lucru! Diferenţa reieşită... puţin peste 150.000 lei (cum erau banii p-atunci). În loc să plătesc fo 475.000 cât făceau fructele din sacoşe, îi plătisem cca 630.000. Hmmm... cam mult! Un 50.000 acolo... nu m-ar fi deranjat! Dar 175.000..., dacă-i înmulţesc cu de cel puţin 4 ori pe lună...
Mă-ntorc pe la piaţă, mă vede... şi mă-ntreabă de am mai uitat să mai cumpăr ceva..., sau de-mi mai trebuie ceva între timp. Mă opresc în dreptul lui..., mă uit lung la el..., şi cu nonşalanţă-i spun:
- Uită-te bine la mine! Eu de la tine... n-am să mai cumpăr niciodată! Nimic!
- De ce? Ce s-a întâmplat? N-a fost marfa de calitate? Eu le-am ales special şi personal pentru dumneavoastră!
Mă uit la el, îmi dau seama din privirea lui cum tot încearcă să dreagă busuiocul... 

Au mai trecut din acel moment cca 2 ani până am plecat din zonă, iară astfel am ajuns să-mi fac piaţa din altă parte. Au trecut 2 ani în care ei au privit lung după mine atunci când intram în piaţă. Au mai încercat ei sa mă îmbie cu marfă frumoasă, marfă bună... de calitate. Numai că eu, niciodată n-am mai cumpărat de la ei! Nimic!        


În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:
EU